Sunt comunicări ale glandelor din interiorul canalului anal cu pielea din jurul anusului, punctul lor de plecare fiind întotdeauna o infecție a acestor glande. Cu excepția unor fistule simple, submucoase, practic toate celelalte fistulele traversează aparatul sfincterian. Orificiul intern (primar) este în interiorul canalului anal, la nivelul unei glande infectate și de obicei către comisura posterioară iar orificiul extern (secundar) este la piele la o distanță variabilă ( de obicei 2-3 cm) de anus.
Există și fistule cu un singur orificiu (oarbe interne și/sau externe) dar și fistule cu mai multe orificii, numite fistule complexe.
Clasificările fistulelor sunt numeroase (simple/complexe, transfincteriene joase/superioare sau suprasfincteriene) descrierea acestora nefăcând obiectul acestui site. De reținut: cu cât fistula este mai complexă, are mai multe orificii externe iar acestea sunt mai îndepărtate de anus cu atât tratamentul este mai dificil.
Ce soluții de tratament avem la dispoziție?
Evoluția spontană a fistulelor nu este niciodată către vindecare; întotdeauna apar pusee acute inflamatorii pe traiectul fistulei care uneori abcedează ( și e nevoie de tratament de urgență!). Aceste pusee inflamatorii vor deschide alte traiecte și vor transforma în timp fistula simplă întro fistulă complexă.
Tratamentul chirurgical ține cont în principal de tipul fistulei.
Anestezia este loco-regională, rahidiana convenind tuturor situaților.
Pregătirea preoperatorie este simplă: un regim sărac în reziduri câteva zile, purgație în preziua operației sunt măsuri suficiente ce evită un scaun format dureros imediat postoperator. Nu este necesar sondajul vezical dar pacientul este încurajat să-și golească vezica preoperator.
Operația se poate efectua întrun timp operator în cazurile simple dar cazurile complexe pot necesita o abordare chirurgicală secvențială.
Obiectivul este dublu: vindecarea fistulei și conservarea continenței anale.
Fistulele simple beneficiază de o operație de deschidere largă- fistulotomie, după cateterizarea instrumentală și identificarea celor două orificii. Aceasta este operația pe care o facem de cele mai multe ori pentru că din fericire majoritatea fistulelor sunt de acest tip.
O problemă deosebită le ridică fistulele complexe, care nu de puține ori necesită un abord secvențial, în mai multe ședințe operatorii, cicatrizarea obținîndu-se după 6-8 săptămâni de la intervenție.
De multe ori chirurgul nu poate rezolva radical aceste fistule complexe și va alege să accepte inconvenientul unei recidive fistuloase cu debit mic și intermitent comparativ unei incontinențe anale definitive prin leziunea intraoperatorie ireversibilă a sfincterului.
