Esofagul este un conduct muscular ce face legătura între cavitatea bucală, faringe și stomac. Rolul său este mai important în transportul alimentelor fiind mai puțin implicat în procesul efectiv de digestie.
Bolile esofagului sunt dintre cele mai diverse, plecând de la malformații ( întâlnite mai ales în chirurgia pediatrică), diverticuli, afecțiuni inflamatorii, tumori benigne sau maligne.
Există o serie de afecțiuni cu care ne întâlneam mai frecvent în practică în urmă cu 10-15 ani și care astăzi sunt mai rare. Un exemplu în acest sens este stenoza esofagiană postcaustică, o arsură acidă sau bazică prin ingestie voluntară sau accidentală, cu consecințe grave asupra structurii esofagului și evoluție gravă de multe ori. Când și când mai operăm câte un pacient cu o stenoză caustică, de multe ori cunoscută din copilărie și practicăm plastii esocolice drepte sau stângi, dar în esență această afecțiune constituie astăzi o raritate în secțiile de chirurgie generală.
Acum se vorbește mult despre boala de reflux gastroesofagian (BRGE) și consecințele ei asupra mucoasei esofagului; s-a stabilit existența unei filiații între BRGE- esofagita consecutivă refluxului- înlocuirea epiteliului tipic esofagian (pavimentos) cu un epiteliu tip intestinal, așa numitul esofag Barrett- adenocarcinomul esofagian (AKE). Există studii care arată că prevenirea refluxului prin tratament, inclusiv chirurgical, poate reduce incidența AKE.
Un alt topic de interes este legat de herniile paraesofagiene. Acestea sunt cunoscute de foarte mult timp dar în ultimul secol s-a stabilit legătura lor cu BRGE; apariția laparoscopiei a însemnat foarte mult pentru tratamentul chirurgical al acestei afecțiuni, fundoplicatura laparoscopică fiind considerată azi un standard terapeutic.
Cancerul esofagian rămâne problema majoră de sănătate în patologia esofagului; aici lucrurile au rămas relativ neschimbate în ceea ce privește descoperirea de cele mai multe ori tardivă a afecțiunii, într-un stadiu în care chirurgia are de cele mai multe ori pretenții paliative și mai puțin curative. Au apărut terapii moderne endoscopice cum sunt rezecția endoscopică a mucoasei sau terapiile fotodinamice; toate presupun o tumoră limitată la mucoasă și nu aduc certitudini. S-a demonstrat că și tumorile mici, necircumferențiale, care nu provoacă acuze disfagice pot produce metastaze în 20% din cazuri. Din aceste motive terapiile endoscopice, deși seducătoare, sunt încă în fază de cercetare. Chirurgia, alături de tratamentul oncologic, rămâne un pilon de bază în tratamentul cancerului esofagian, cu toate inconvenientele legate de riscul operator uneori ridicat, morbiditatea postoperatorie de până la 30-40% și mortalitatea semnificativă (5-15%)
