Arterele carotide sunt principalele surse vasculare ale creierului. Ateroscleroza carotidiană determină îngustarea acestor vase și provoacă reducerea vascularizației cerebrale; pe de altă parte plăcile de aterom se pot rupe și pot bloca vase cerebrale determinând accidente vasculare cerebrale (AVC).
Ateroscleroza cerebrală ocupă ca frecvență locul 3 după cea coronariană și cea a membrelor inferioare.
Ce simptome are boala carotidiană?
De cele mai multe ori această afecțiune este descoperită cu ocazia unui AVC! Mult timp boala evoluează asimptomatic, însă existența unor factori de risc și un examen clinic simplu și profesionist efectuat ar putea să o descopere la timp și nu în faza tardivă a unei complicații majore.
Factorii de risc se confundă cu cei ai aterosclerozei și bolilor vasculare în general, deci vorbim despre hipertensiunea arterială, fumat, obezitate, hipercolesterolemie, diabet.
Uneori există o simptomatologie premergătoare care atent interpretată poate aduce din timp pacientul la medic; o dificultate de vorbire brusc instalată, eventual însoțită de tulburări de vedere (pierderea bruscă și de scurtă durată a vederii, puncte negre sau gri, etc), o senzație de leșin sau amorțeală în plină stare de sănătate aparentă pot să atragă atenția asupra unui accident vascular minor și din fericire rapid trecător (regresează în 24 de ore), numit accident ischemic tranzitor (AIT). Declanșarea în această etapă a unor investigații cum sunt examenul clinic de specialitate și ecografia Doppler carotidiană poate evidenția stenoza sau chiar obstrucția vasculară și poate stabili indicația de tratament.
O treime din pacienții care suferă un AIT vor face un AVC grav, uneori mortal.
Ce investigații sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului?
- consultația de specialitate la cardiolog, neurolog, chirurg vascular- poate evidenția episoadele de AIT din trecut, sufluri patologice la nivelul carotidelor, valori crescute ale TA etc.
- ecografia Doppler carotidiană- examen fiabil și neinvaziv, poate stabili cu precizie gradul de stenoză carotidiană și chiar indicația de tratament (conservator sau chirurgical).
- angiografie clasică sau angio CT, RMN- investigații suplimentare necesare uneori pentru stabilirea indicației de tratament.
Ce modalități de tratament există?
Stenozele carotidiene reduse (sub 60-70%) și asimptomatice se tratează medical, acest tratament adresându-se în principal factorilor de risc anterior menționați.
Stenozele avansate (peste 70%) și cele simptomatice trebuie operate. În cazul în care pacientul a suferit un AVC și stenoza carotidiană este critică (peste 75%) este indicată endarterectomia la 3-6 luni după accidentul vascular efectuarea acesteia în fază acută sau precoce având riscul unor hemoragii cerebrale masive.
Tratamentul chirurgical constă în îndepărtarea plăcii ce a produs stenoza, așa numita endarterectomie carotidiană, în diversele ei variante tehnice.
În ce constă operația de endarterectomie carotidiană?
Practic se descoperă artera carotidă bolnavă printr-o incizie de aproximativ 10 cm în regiunea laterală a gâtului, se secționează artera și se îndepărtează pătura internă stenozată lăsând un perete arterial mai subțire și fin. Există mai multe detalii tehnice ce nu fac obiectul acestui site dar trebuie să spun că noi preferăm folosirea unui șunt pentru protejarea circulației cerebrale și închidem de cele mai multe ori artera cu ajutorul unui petec venos.
Riscurile și posibilele complicații ale intervenției se referă la:
- hemoragii sau hematoame postoperatorii
- AVC în timpul sau imediat postoperator (primele 24 ore); acest risc este real (3-4%) însă mult mai mic decât riscul de AVC fără intervenția chirurgicală.
- leziuni ale unor nervi ce traversează regiunea operatorie- nervi senzitivi ai lobului urechii, lezarea lor manifestându-se prin furnicături și scăderea sensibilității la acest nivel sau mai rar nervul motor al limbii (nervul hipoglos) cu devierea acesteia de partea opusă.
- mai există riscul restenozării (1,5-2%), mai mic în cazul în care se folosește petecul de lărgire.
O variantă a tratamentului chirurgical este angioplastia și stentarea carotidiană ce constă în lărgirea și introducerea unui tub ( stent) la nivelul zonei de stenoză cu menținerea deschisă a acesteia. Se indică în cazul unor leziuni greu abordabile chirurgical ( proximale sau distale), în cazul unor restenozări după endarterectomie, în situații chirurgicale dificile ( operații cervicale, iradieri). Nu s-a dovedit a fi superioară endarterectomiei chirurgicale (există studii ce indică o rată dublă de complicații majore neurologice după angioplastie față de tratamentul chirurgical convențional) și din acest motiv este indicată doar în aceste cazuri selecționate.
