Paratiroidele sunt patru glande (uneori mai multe) de mici dimensiuni, situate în spatele tiroidei, răspunzătoare de menținerea nivelului de calciu și fosfor în organism. Patologia acestora se referă în primul rând la hiperparatiroidism (HPT), adică la o hiperactivitate a paratiroidelor.
Creşterea nivelului de hormon paratiroidian va determina hipercalcemie în mare prin trei mecanisme:
- mobilizarea calciului stocat în oase, cu osteopenie sau osteoporoză secundară ( oase fragile, pericol de fracturi)
- modificări ale absorbţiei intestinale a calciului ( acuze digestive, diaree, constipaţie)
- modificări ale eliminării renale a calciului şi fosforului ( calculi renali )
Se cunosc în mare două tipuri de HPT:
- HPT primar – determinat de o afecțiune directă a paratiroidelor sub forma unui adenom, hiperplazii sau carcinom
- HPT secundar (și terțiar în evoluție)- apare ca răspuns la nivelul scăzut de calciu prin deficit de vitamină D sau boală renală cronică.
Cum se manifestă clinic HPT ?
HPT are o simptomatologie extrem de variată; o parte din pacienții descoperiți cu această afecțiune sunt asimptomatici, diagnosticul fiind stabilit în urma descoperirii întâmplătoare a unei hipercalcemii.
Clasic simptomatologia era redată plastic în tratatele de limbă engleză după formula “painful bones, renal stones, abdominal groans, psyhic moans”, adică tradus dureri osteoarticulare (clasica osteită fibrochistică von Recklinghausen), litiază urinară, disconfort digestiv, manifestări psihice (fatigabilitate, depresii..). Deși acest tablou clinic nu se mai întălnește azi în practica medicală curentă valoarea lui plastică ca și formulă mnemo de reținere a acuzelor în HPT rămâne valabilă.
La ora actuală principalele acuze sunt:
- hipercalcemia- nu e o acuză în sine (mulți pacienți o descoperă întâmplător) dar e răspunzătoare de majoritatea simptomelor. Rețineți- calciul crescut NU este normal!!
- oboseala aproape permanentă
- iritabilitatea, nervozitatea
- depresia
- durerile osoase
- boala de reflux gastroesofagian
- hipertensiunea arterială
- litiaza renală
- cefaleea
Ce operații se fac în hiperparatiroidismul primar?
HPT primar se poate trata chirurgical. Operația este cunoscută încă din 1925 sub numele de paratiroidectomie standard și constă din disecția tuturor celor patru paratiroide printr-o incizie clasică în regiunea cervicală anterioară, similară celei pentru tiroidectomie. În cursul acestei operații chirurgul trebuie să identifice paratiroidele și să îndepărteze pe cea sau pe cele mărite în volum și eventual modificate structural macroscopic.
În marea majoritate a cazurilor ( peste 95% cazuri) HPT primar se caracterizează prin prezența unei singure paratiroide mărite în volum (= adenom paratiroidian) și în acestă situație chirurgul îndepărtează această paratiroidă lăsându-le pe celelalte (trei) la locul lor. Dacă toate paratiroidele sunt mărite (= hiperplazie paratiroidiană) se vor îndepărta 3 cele mai modificate, alterate ca structură, iar din a patra se va rezeca 1/2 până la ¾. Paratiroidele sunt într-o strânsă relație anatomică cu structuri importante, chiar vitale din regiunea cervicală și ajunge să amintesc doar faptul că ele sunt „agățate” de cele mai multe ori de nervii recurenți (nervii vocii!!); de aici importanța experienței în acest domeniu, complicațiile fiind strict legate de abilitățile chirurgului operator. Rețineți- rata de vindecare este de peste 95 % în mâinile unui chirurg experimentat în chirurgia endocrinologică și scade chiar sub 80% în mâinile chirurg generalist ce operează rar această patologie.
Operația discutată anterior, deși poartă încă numele de paratiroidectomie standard nu mai constituie astăzi un standard în tratamentul chirurgical al HPT primar!
La ora actuală HPT primar se tratează chirurgical prin metode minim invazive; prin metode imagistice se evidențiază paratiroida bolnavă care va fi îndepărtată printr-o incizie mică, simplu și rapid. Operația este la fel de eficientă dar evoluția pacientului este mai simplă, rapidă, cu mai puține complicații.
Ce operaţii se indică în HPT secundar sau terţiar?
HPT secundar sau terţiar apare cel mai des la pacienţii cu insuficienţă renală şi dializă cronică. Diagnosticul şi tratamentul acestei afecţiuni este mai complicat, modiv pentru care ne rezumăm la a spune că în ceea ce priveşte intervenţia chirurgicală, la aceste cazuri complexe, se vor efectua paratiroidectomii totale cu autoimplant sau paratiroidectomii subtotale. În primul caz se vor rezeca chirurgical toate paratiroidele din regiunea cervicală urmând ca din piesa cea mai puţin modificată să secţionăm mici fragmente ( de cca 1 mm) pe care ulterior le vom implanta în muşchi ( antebraţ, gât). În cazul paratiroidectomiei subtotale operaţia decurge similar dar vom abandona în regiunea cervicală, subcutanat, un mic fragment paratiroidian cu scopul de a asigura minima secreţie de hormon paratiroidian, absolut necesară organismului. Noi efectuăm în mod curent astfel de intervenţii, însă prin specificul bolii de bază considerăm că este necesară o discuţie mult mai aprofundată şi mai tehnică ce bineînţeles depăşeşte intenţia de informare generală a acestui site. Vă recomand în aceste situaţii o consultaţie prealabilă, programată telefonic.
