Colecistectomia laparoscopică este o variantă modernă de îndepărtare a veziculei biliare („fierea”) prin utilizarea unor incizii abdominale de mici dimensiuni (5-10 mm) în locul clasicei incizii abdominale subcostale drepte sau mediane.
Avantajele sunt cele ale tehnicilor laparoscopice în general: spitalizare de scurtă durată, dureri postoperatorii minime, recuperare rapidă, etc.
Indicațiile colecistectomiei laparoscopice sunt comune cu cele ale operației clasice; limitele metodei țin de abdomenul cicatricial ( istoric cu intervenții chirurgicale abdominale clasice) și anumite afecțiuni generale ce contraindică insuflarea cu aer a abdomenului ( afecțiuni cardio-respiratorii).
Pregătirea preoperatorie nu ridică probleme deosebite, măsurile fiind generale intervențiilor abdominale:
- efectuarea analizelor de laborator, ecografiei abdominale, radiografiei (scopiei) toracice, consultului cardiologic
- o minimă purgație sau o dietă mai mult hidrică cu două zile înainte de operație
- alte măsuri specifice în funcție de caz
- măsuri generale- vezi informații utile
Operația se efectuează în anestezie generală.
Tehnic este o intervenție minim invazivă ce utilizează în general patru incizii de mici dimensiuni, colecistul (fierea!) și calculii fiind extrași împreună la sfârșitul operației!!
Când este necesară conversia intervenției laparoscopice la tehnica clasică?
În marea majoritate a cazurilor colecistectomia este dusă la bun sfârșit pe cale laparoscopică, la ora actuală tehnica fiind fezabilă și în unele colecistite complicate (acute) sau la pacienți cirotici. Există totuși anumite situații în care se impune conversia la operația clasică:
- colecistite acute cu modificări importante ale anatomiei locale ce fac riscantă uneori continuarea disecției laparoscopice.
- anumite incidente intraoperatorii- leziuni accidentale ale organelor abdominale, descoperirea unor boli concomitente cu cea a colecistului, etc.
- suspiciunea unor calculi migrați în calea biliară principală- necesită efectuarea unei investigații endoscopice sau radiologice intraoperatorii pentru stabilirea diagnosticului.
- obezitatea, ciroza nu constituie contraindicații ale laparoscopiei dar riscul de conversie este mai mare.
Punct forte: de cele mai multe ori decizia de conversie este una înțeleaptă, perfect justificată de situația intraoperatorie și categoric luată în interesul și pentru siguranța pacientului!
La ce trebuie să vă așteptați după colecistectomia laparoscopică?
Operația este bine tolerată iar recuperarea postoperatorie este rapidă, majoritatea pacienților putându-se externa a doua zi după operație. De remarcat:
- anumite dureri postoperatorii abdominale difuze, eventual mai accentuate în umărul drept și la nivelul drenajului (dacă acesta există); se datorează pneumoperitoneului și cedează spontan sau după medicație antialgică simplă
- grețuri eventual vărsături în prima zi, până la reluarea tranzitului
- veți fi încurajați să vă ridicați rapid din pat și să vă plimbați- ajută la reluarea tranzitului și reducerea durerilor postoperatorii
- veți putea îndepărta pansamentul după două zile și puteți face duș
- digestia este normală, fără restricții alimentare deosebite ( nu este indicat un regim alimentar deosebit)
- dacă aveți o muncă de birou vă veți putea relua activitatea destul de rapid (7-10 zile); în cazul în care depuneți o activitate fizică susținută este recomandabil un repaus mai lung postoperator
- vă veți prezenta la medicul de familie cu biletul de externare și scrisoarea medicală și la policlinică după o săptămână de la externare
Complicațiile colecistectomiei laparoscopice sunt foarte rare, dintre cele imputabile direct intervenției amintind: hemoragia, leziunea unor organe intraabdominale, coleperitoneul (bilă în cavitatea abdominală prin deraparea clipului de pe cistic, leziunea coledocului, canale aberante, etc), infecția.
Prognosticul pe termen lung după colecistectomia laparoscopică este foarte bun. Se descrie un așa numit sindrom post-colecistectomie, caracterizat prin balonări, digestie dificilă, vagi dureri în abdomenul superior. Unii pacienți se pot plânge de diaree; cauza nu este cunoscută, cedează spontan sau după tratament simptomatic.